Acidul azotat este principalul cânfor din reactivul Liebermann, utilizat pentru testarea la fața locului a alcaloizilor.
DecompositionEdit
Acid azotat gazos, rar întâlnit, se descompune în dioxid de azot, oxid azotic și apă:
2 HNO2 → NO2 + NO + H2O
Dioxidul de azot se disproporționează în acid azotic și acid azotat în soluție apoasă:
2 NO2 + H2O → HNO3 + HNO2
În soluții calde sau concentrate, reacția totală se ridică la producerea de acid azotic, apă și oxid nitric:
3 HNO2 → HNO3 + 2 NO + H2O
Oxidul nitric poate fi ulterior reoxidat de aer în acid azotic, făcând reacția generală:
2 HNO2 + O2 → 2 HNO3
ReductionEdit
Cu ioni I- și Fe2 + se formează NO:
2 KNO2 + 2 KI + 2 H2SO4 → I2 + 2 NO + 2 H2O + 2 K2SO4 2 KNO2 + 2 FeSO4 + 2 H2SO4 → Fe2 (SO4) 3 + 2 NO + 2 H2O + K2SO4
Cu ioni Sn2 +, se formează N2O:
2 KNO2 + 6 HCl + 2 SnCl2 → 2 SnCl4 + N2O + 3 H2O + 2 KCl
Cu SO2 gaz, se formează NH2OH:
2 KNO2 + 6 H2O + 4 SO2 → 3 H2SO4 + K2SO4 + 2 NH2OH
Cu Zn în soluție alcalină, NH3 este format:
5 H2O + KNO2 + 3 Zn → NH3 + KOH + 3 Zn (OH) 2
Cu N
2H +
5, HN3 și, ulterior, se formează N2 gaz:
HNO2 + + → HN3 + H2O + H3O + HNO2 + HN3 → N2O + N2 + H2O
Oxidarea cu acid azotat are un control cinetic asupra controlului termodinamic, acest lucru este cel mai bine ilustrat că acidul azotat diluat este capabil să oxideze I- la I2, dar acidul azotic diluat nu poate.
I2 + 2 e− ⇌ 2 I− Eo = +0,54 V NO−
3 + 3 H + + 2 e− ⇌ HNO2 + H2O Eo = +0,93 V HNO2 + H + + e− ⇌ NO + H2O Eo = +0,98 V
Se poate observa că valorile celulei Eo
pentru aceste reacții sunt similare, dar acidul azotic este un agent oxidant mai puternic. Pe baza faptului că acidul azotat diluat poate oxida iodura în iod, se poate deduce că azotul este un agent oxidant mai rapid, mai degrabă decât un agent de oxidare mai puternic decât acidul azotic diluat.
Chimie organicăEdit
Acidul azotat este utilizat pentru prepararea sărurilor de diazoniu:
HNO2 + ArNH2 + H + → ArN +
2 + 2 H2O
unde Ar este o grupare arii.
Astfel de săruri sunt utilizate pe scară largă în sinteza organică, de exemplu, pentru reacția Sandmeyer și în prepararea coloranților azoici, compuși viu colorați care stau la baza unui test calitativ pentru aniline. Acidul azotat este utilizat pentru a distruge azida de sodiu toxică și potențial explozivă. În majoritatea scopurilor, acidul azotat se formează de obicei in situ prin acțiunea acidului mineral asupra azotitului de sodiu: are în principal o culoare albastră
NaNO2 + HCl → HNO2 + NaCl 2 NaN3 + 2 HNO2 → 3 N2 + 2 NO + 2 NaOH
Reacția cu doi atomi de α-hidrogen din cetone creează oxime, care pot fi oxidate în continuare la un acid carboxilic sau reduse pentru a forma amine. Acest proces este utilizat în producția comercială de acid adipic.
Acidul azotat reacționează rapid cu alcoolii alifatici pentru a produce nitriți de alchil, care sunt vasodilatatori puternici:
(CH3) 2CHCH2CH2OH + HNO2 → (CH3) 2CHCH2CH2ONO + H2O
Agenții cancerigeni numiți nitrosamine sunt produse, de obicei nu intenționat, prin reacția acidului azotat cu amine secundare:
HNO2 + R2NH → R2N-NO + H2O