Peptida C, un marker pentru secreția de insulină, se presupune că este crescută la pacienții cu insulinom, dar nu au fost stabilite criteriile de diagnostic. Treizeci și șapte de pacienți cu insulinom confirmat histologic au studiat preoperator, 19 subiecți normali și 2 pacienți care ulterior au recunoscut autoadministrarea insulinei au suferit postul prelungit (< sau = 72 h) un protocol standard. Glucoza plasmatică, peptida C și insulina au fost măsurate la fiecare 6 ore până când glucoza plasmatică a fost mai mică sau egală cu 3,3 mmol, apoi pe oră până când s-a demonstrat triada Whipple sau până la 72 de ore fără simptome. La sfârșitul posturilor , plasma a fost analizată pentru sulfoniluree. Analiza statistică a fost efectuată prin testul sumelor de rang. Datele sunt exprimate ca mediană (interval). Duratele posturilor au fost de 20 (2,5-68) h pentru pacienții cu insulinoame și de 72 h pentru subiecții normali. La sfârșit concentrațiile plasmatice de glucoză, C-peptidă și insulină în jeun au fost de 2,2 (1,4-2,9) față de 3,6 (2,7-5,5) mmol, P < 0,001; 0,60 (0,20-1,92) vs. 0,13 (0,07-0,43) nmol, P < 0,001; și 126 (35-840) vs. 35 (35-126) pmol, P < 0.001, respectiv, pentru pacienții cu insulinom și subiecți normali. Toate probele de plasmă au fost negative pentru sulfoniluree. Pacienții cu insulinom au avut valori ale peptidei C la sfârșitul posturilor mai mari sau egale cu 0,20 nmol, în timp ce nu Subiecții rmal și pacienții cu hipoglicemie factorială de insulină au avut concentrații de peptide C mai mici sau egale cu 0,10 nmol atunci când glucoza plasmatică a fost mai mică sau egală cu 2,8 mmol. Insulinomul este confirmat la un pacient cu sulfoniluree negativ cu triada Whipple în timpul postului prelungit și a unei concentrații concomitente de peptide C mai mari sau egale cu 0,20 nmol.