Juxtapunerea în termeni literari este contrastul prezentat de concepte plasate una lângă alta. Un exemplu de juxtapunere sunt citatele „Nu întrebați ce poate face țara dvs. pentru dvs.; întrebați ce puteți face pentru țara voastră” și „Să nu negociem niciodată din frică, dar să nu ne temem niciodată să negociez”, ambele de John F. Kennedy, căruia îi plăcea în mod deosebit juxtapunerea ca dispozitiv retoric. Jean Piaget contrastează în mod specific juxtapunerea în diverse domenii de sincretism, susținând că „juxtapunerea și sincretismul se află în antiteză, sincretismul fiind predominanța întregului asupra detaliilor, juxtapunerea pe cea a detaliilor asupra întregului”. Piaget scrie:
În percepția vizuală, juxtapunerea este absența relațiilor dintre detalii; sincretismul este o viziune asupra întregului care creează o schemă vagă, dar cuprinzătoare, înlocuind detaliile. În inteligența verbală, juxtapunerea este absența relațiilor între diferiții termeni ai unei propoziții; sincretismul este înțelegerea generală care transformă propoziția într-un întreg. În logică, juxtapunerea duce la absența implicației și a justificării reciproce între judecățile succesive; sincretismul creează tendința de a lega totul împreună și de a justifica prin intermediul celor mai ingenioase sau cele mai pline de dispozitive.
În gramatică, juxtapunerea se referă la absență a elementelor de legătură dintr-un grup de cuvinte care sunt listate împreună. Astfel, acolo unde engleza folosește conjuncția și (de exemplu, mamă și tată), multe limbi folosesc juxtapunere simplă („mamă tată”). În logică, juxtapunerea este o eroare logică din partea observatorului, unde două elemente plasate unul lângă celălalt implică o corelație, atunci când niciunul nu este de fapt revendicat. De exemplu, o ilustrare a unui politician și a lui Adolf Hitler pe aceeași pagină ar implica faptul că politicianul avea o ideologie comună cu Hitler. În mod similar, a spune că „Hitler a fost în favoarea controlului armelor, și tu la fel”, ar avea același efect. Acest dispozitiv retoric particular este suficient de comun pentru a avea propriul său nume, Reductio ad Hitlerum.