Afirmații negativeEdit
O întrebare retorică poate fi concepută ca o provocare. Întrebarea este adesea dificilă sau imposibil de răspuns. În exemplu, ce au făcut vreodată romanii pentru noi? (Viața lui Brian a lui Monty Python) întrebarea funcționează ca o afirmație negativă. Se intenționează să însemne că romanii nu au făcut niciodată nimic pentru noi! Când Mark Antony al lui Shakespeare exclamă: Here was a Caesar! când vine altul? funcționează ca o afirmație că Cezar posedă astfel de calități rare, care ar putea să nu mai fie văzute. (Iulius Caesar, Act 3, scena 2, 257)
Afirmațiile negative pot funcționa ca pozitive în contexte sarcastice. De exemplu, fumatul poate duce la cancer pulmonar. Cine stia?! întrebarea funcționează ca o afirmație conform căreia adevărul afirmației ar fi trebuit să fie absolut evident.
Întrebările retorice ca metaforeEdit
Întrebările retorice sunt adesea folosite ca metaforă pentru o întrebare deja pusă. Exemple pot fi găsite în piesa Maria din musicalul Rodgers și Hammerstein din 1959, Sunetul muzicii, în care Cum rezolvi o problemă ca Maria? este răspuns în mod repetat cu o altă întrebare: Cum prindeți un nor și îl fixați ?, Cum țineți un val pe nisip? și Cum ții o rază de lună în mână? Aceste răspunsuri pot fi considerate ca afirmând că „problema Mariei” nu poate fi rezolvată; și, în plus, alegerea norului, a valului și a razelor de lună ca metafore pentru Maria oferă o perspectivă asupra caracterului ei și a naturii problemei.
În limba populară, această formă de întrebare retorică este privită cel mai adesea ca o afirmare retorică, unde certitudinea sau claritatea răspunsului la o întrebare este exprimată prin adresarea unei alte întrebări, adesea pline de umor, pentru care răspunsul este la fel de evident; exemplele populare includ Un urs poo în pădure ?, Este cerul albastru? și Papa este catolic?
Alte formeEdit
Uneori răspunsul implicit la o întrebare retorică este „Da, dar aș vrea să nu fie așa” sau invers:
O, puternic Cezar! minți atât de jos?
Sunt toate cuceririle, gloriile, triumfurile, prăzile tale,
S-au micșorat până la această mică măsură?– Shakespeare, Iulius Cezar, III.i. 148
Este, de asemenea, obișnuit să folosești o întrebare retorică pentru a pune capăt unei dezbateri sau pentru a finaliza o decizie. De exemplu, atunci când se decide intern dacă se efectuează o acțiune, se poate respinge dialogul cu un simplu „Eh, de ce nu?”
Întrebările retorice pot fi semnalate prin fraze marker; întrebările care includ „până la urmă” sau „din întâmplare” pot fi concepute ca retorice.