Herodot (Română)


Structura și sfera istoriei

Subiectul lui Herodot din Istoria sa este războaiele dintre Grecia și Persia (499–479 î.e.n.) preliminarii. Pe măsură ce a supraviețuit, Istoria este împărțită în nouă cărți (diviziunea nu este a autorului): Cărțile I – V descriu fundalul războaielor greco-persane; Cărțile VI-IX conțin istoria războaielor, culminând cu o relatare a invaziei regelui persan Xerxes în Grecia (Cartea VII) și a marilor victorii grecești la Salamis, Plataea și Micale în 480–479 î.e.n. Există două părți în Istorie, una fiind narațiunea sistematică a războiului din 480–479 cu preliminariile sale din 499 încoace (inclusiv revolta ioniană și Bătălia de la Maraton din Cartea a VI-a), cealaltă fiind povestea creșterii și organizarea Imperiului Persan și o descriere a geografiei, structurii sale sociale și a istoriei sale.

Obțineți un abonament Britannica Premium și accesați conținut exclusiv. Abonați-vă acum

Savanții moderni nu sunt de acord cu privire la faptul dacă Herodot din prima a avut acest aranjament în minte sau a început cu o schemă pentru o singură parte, fie o descriere a Persiei, fie o istorie a războiului, și dacă da, cu care. O părere probabilă este că Herodot a început cu un plan pentru istoria războiului și că ulterior a decis o descriere a Imperiului Persan în sine. Căci un om ca Herodot era obligat să se întrebe ce înseamnă forța de invazie condusă de persani. Herodot a fost profund impresionat nu numai de dimensiunea mare a Imperiului persan, ci și de natura variată și poliglotă a armatei sale, care era totuși unită într-o singură comandă, în contrast total cu forțele grecești cu diviziunile lor politice și comandanții disputatori, deși grecii împărtășeau o limbă, o religie și un mod de gândire comune și același sentiment despre ceea ce luptau. Această diferență trebuia explicată cititorilor săi și, în acest scop, el descrie imperiul.

O legătură logică între cele două secțiuni principale se găsește în relatarea din Cartea VII a marșului spre vest al lui Xerxes. „imensă armată de la Sardes la Hellespont pe drumul spre trecerea de podul de bărci în Grecia propriu-zisă. Mai întâi vine o poveste despre aroganța și petulanța lui Xerxes, urmată de o altă cruzime a sa sălbatică și autocratică, și apoi vine o lungă descriere detaliată a contingentelor militare separate ale armatei care mărșăluiesc ca în paradă, urmată de o enumerare detaliată a tuturor elemente naționale și rasiale în imensa forță de invazie.

Herodot descrie istoria și părțile constitutive ale Imperiului persan în cărțile I-IV. Metoda sa în relatarea imperiului este de a descrie fiecare împărțire a acestuia nu într-o ordine geografică, ci mai degrabă pe măsură ce fiecare a fost cucerită de Persia – de către succesivii regi persani Cyrus, Cambyses și Darius. (Singura excepție de la acest aranjament este Lydia, care este tratată chiar la începutul istoriei nu pentru că a fost cucerită pentru prima dată, ci pentru că a fost prima țară străină care a atacat și a învins orașele grecești din Asia Mică.)

Prima secțiune din Cartea I, istoria și descrierea Lidiei și cucerirea ei de către perși, este urmată de povestea lui Cyrus însuși, înfrângerea sa a medilor și o descriere a Persiei propriu-zise, atacul său asupra Massagetae ( în nord-est, spre caspică) și moartea sa. Cartea a II-a conține succesiunea lui Cambise, fiul lui Cyrus, planul său de a ataca Egiptul și o relatare extrem de lungă a acelui ținut unic și a istoriei sale. Cartea a III-a descrie cucerirea persanilor din Egipt, eșecul invaziilor lor în sud (Etiopia) și vest; nebunia și moartea lui Cambyses; luptele pentru succesiunea din Persia, care se încheie cu alegerea lui Darius ca nou rege; organizarea de către el a vastului nou imperiu, cu o evidență a celor mai îndepărtate provincii de la est până la Bactria și nord-vestul Indiei; iar revoltele interne suprimate de Darius. Cartea a IV-a începe cu descrierea și istoria popoarelor scitice, de la Dunăre până la Don, pe care Darius le-a propus să atace prin traversarea Bosforului, a pământului lor și a Mării Negre.

Apoi urmează povestea invaziei persane în Scythia, care a purtat cu sine supunerea mai multor orașe grecești, cum ar fi Bizanțul; despre atacul simultan al persanilor din Egipt asupra Libiei, care fusese colonizat de greci; și descrierea țării respective și a colonizării acesteia. Cartea V descrie alte progrese persane în Grecia propriu-zise de la Helespont și supunerea Traciei și a Macedoniei și a multor alte orașe grecești către puterea persană, apoi începutul revoltei orașelor grecești Ionia împotriva Persiei în 499, și așa la subiect al întregii lucrări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *