Formarea Republicii Democrate Germane

Când a devenit clar că va fi înființat un guvern vest-german, așa-numitele alegeri pentru Congresul Popular au avut loc în zona de ocupație sovietică în mai 1949. Dar în loc să aleagă dintre candidați, alegătorilor li s-a permis doar alegerea aprobarea sau respingerea – de obicei în circumstanțe mai puțin secrete – a „listelor de unitate” ale candidaților extrase din toate partidele, precum și a reprezentanților organizațiilor de masă controlate de SED dominat de comunism. au fost adăugate, cu binecuvântarea SED, partidele, Partidul Democrat al Fermierilor și Partidul Democrat Național, concepute pentru a atrage sprijinul fermierilor și respectiv al foștilor naziști. Prin asigurarea faptului că comuniștii au predominat în aceste liste de unitate, SED a stabilit în prealabil componența noului Congres Popular. Potrivit rezultatelor oficiale, aproximativ două treimi dintre alegători au aprobat listele de unitate. La alegerile ulterioare, au fost anunțate în mod obișnuit marje favorabile de peste 99%.

n octombrie 1949, ca urmare a formării Republicii Federale, a intrat în vigoare o constituție ratificată de Congresul Popular în zona sovietică, care a devenit Republica Democrată Germană (Deutsche Demokratische Republik), cunoscută sub numele de Germania de Est, cu capitala sa în sectorul sovietic din Berlin. Congresul Popular a fost redenumit Camera Populară, iar acest organism, împreună cu o a doua cameră compusă din oficiali din cele cinci landuri ale zonei sovietice (w care au fost desființate în 1952 în favoarea autorității centralizate), la desemnat pe comunistul Wilhelm Pieck al SED ca președinte al Republicii Democrate Germane la 11 octombrie 1949. A doua zi, Camera Populară l-a instalat pe fostul social-democrat Otto Grotewohl ca premier la șeful unui cabinet care era nominal responsabil față de cameră. Deși Republica Democrată Germană era constituțional o democrație parlamentară, puterea decisivă îi revine de fapt SED și șefului său, veteranul funcționar comunist Walter Ulbricht, care deținea doar poziția obscură de viceprim-ministru în guvern. În Germania de Est, ca și în Uniunea Sovietică, guvernul a servit doar ca agent al unui atotputernic partid controlat de comunism, care la rândul său a fost condus de sus de un Birou Politic care se autoselecționează.