Descriere
La 26 august 1789, Adunarea Națională Constituantă a Franței a emis Declarația drepturilor de l „homme et du citoyen (Declarația drepturilor omului și cetățeanului) care definea drepturile individuale și colective în timpul Revoluției Franceze. Unii delegați ai Adunării și-au exprimat admirația pentru Carta Magna și alte documente constituționale, precum ca Declarația de Independență a Statelor Unite, dar în cele din urmă Declarația a respins apelurile la vechile carti de libertăți, bazate pe principiul conform căruia drepturile omului erau naturale, universale și inalienabile.
Declarația a făcut totuși referire la Magna Carta în anumite afirmații cheie, cum ar fi prin subordonarea monarhului la statul de drept (clauza 3); prin menținerea faptului că „Nul homme ne peut etre accusé, arreté ni detenu que dans les cas déterminés par la loi” (Nicio persoană nu va fi acuzat, arestat sau întemnițat, cu excepția cazurilor stabilite de lege; clauza 7); și asigurându-se că impozitarea nu poate fi ridicată decât de comun acord (clauza 14). Marchizul de La Fayette (1757-1834), autorul principal al Declarației, a colaborat cu Thomas Jefferson (1743-1826), care fusese influențat la rândul său de Magna Carta. Influența lui Jefferson se distinge în mod clar în clauza 1, care declară că „Les hommes naissent et demeurent libres et egaux en droits” (Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi).
Pictată de artistul Jean-Jacques-François Le Barbier (1738-1826), această descriere a Declarației sărbătorește aceste drepturi ca o realizare încununată a Revoluției Franceze. Figurile alegorice ale Franței care-și rupeau lanțurile și faima sub ochiul lui Dumnezeu stau deasupra Declarației, care este asociată cu o pălărie frigiană roșie, un șarpe care își mușcă coada și o coroană de laur, reprezentând libertatea, unitatea eternă și respectiv gloria. p>