Efectul izosorbidului cu eliberare prelungită (ER-ISMN) asupra toleranței la efort la 1 oră după administrare a fost comparat cu cel al placebo într-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb la 151 de pacienți cu angina stabilă indusă de efort. În timpul unui test placebo de 9 până la 24 de zile, pacienții au fost supuși testelor de toleranță la efort de bază ale protocolului Bruce, după care au primit ER-ISMN sau placebo timp de 5 zile. Pacienții cu ER-ISMN au luat 60 mg în fiecare dimineață în primele 4 zile și 120 mg în dimineața celei de-a cincea zile. La o oră după administrare, pacienții cu ER-ISMN au avut o creștere semnificativ mai mare a timpului total de efort (zilele 1 până la 4: 5 +/- 53 secunde; ziua 5: 53 +/- 58 secunde) decât pacienții tratați cu placebo (zilele 1) la 4: 14 +/- 37 secunde; ziua 5: 21 +/- 48) (p < 0.001). Timpii până la apariția anginei și a depresiei segmentului ST de 1 mm au fost semnificativ mai lungi în grupul ER-ISMN decât în grupul placebo. Diferența dintre grupuri în timpul mediu până la debutul anginei a fost de 34 de secunde după doza de 60 mg (p = 0,004) și de 49 de secunde după doza de 120 mg (p < 0,001 ). Timpul mediu până la apariția unei depresii a segmentului ST de 1 mm a fost cu 51 și 61 de secunde mai mare după dozele ER-ISMN de 60 mg și respectiv 120 mg decât după placebo (p <0.001). Evenimentele adverse legate de tratament au fost raportate la 37% (28 din 75) și 7% (5 din 76) dintre pacienții din grupurile ER-ISMN și, respectiv, cu placebo. Așa cum era de așteptat, cefaleea a fost mai frecventă în grupul ER-ISMN decât în grupul placebo (28% și, respectiv, 1%). Efectele ER-ISMN (60 mg și 120 mg) sunt evidente clinic la 1 oră după administrare, rezultând o toleranță mai bună la efort la pacienții cu angină pectorală.