Ectotherm (Română)

Ectotherm, orice așa-numit animal cu sânge rece – adică orice animal a cărui reglare a temperaturii corpului depinde de surse externe, cum ar fi lumina soarelui sau o piatră încălzită suprafaţă. Ectotermele includ peștii, amfibienii, reptilele și nevertebratele. Temperatura corpului unei ectoterme acvatice este de obicei foarte apropiată de temperatura apei din jur. Ectotermele nu necesită la fel de multă hrană ca animalele cu sânge cald (endoterme) de aceeași dimensiune, dar pot fi afectate mai dramatic de fluctuațiile de temperatură.

Ectotermele care trăiesc în regiuni în care temperaturile fluctuează sezonier evită extremele, adăpostindu-se în vizuini sau locații similare sau adormind într-o oarecare măsură (de exemplu, iarna, peștii se pot odihni lângă fundul unui corp de apă). În plus, ectotermele folosesc strategii biochimice pentru a combate efectele temperaturilor extreme. Deoarece căldura excesivă poate deteriora proteinele din corpul unui animal, în perioadele de stres termic, ectotermele eliberează proteine de șoc termic, care ajută la stabilizarea altor proteine și astfel previn denaturarea acestora (modificarea structurii moleculare a unei proteine).

În medii mai reci, unde ectotermele pot fi expuse la temperaturi de îngheț, unele specii își pot modifica chimia corpului pentru a restricționa creșterea cristalelor de gheață în celulele și țesuturile lor sau pentru a preveni formarea completă a cristalelor de gheață. Multe ectoterme își pot fabrica și inunda fluxul sanguin și țesuturile cu crioprotectoare – compuși care inhibă gheața, precum proteine, zaharuri și alcooli de zahăr (de exemplu, sorbitol și glicerol) – sau pot folosi alte substanțe dizolvate, precum sărurile, deja prezente fluxul sanguin. Astfel de adaptări protejează celulele animalelor de îngheț prin scăderea punctului de îngheț al apei. De exemplu, broasca de lemn (Lithobates sylvatica) supraviețuiește iernii prin fabricarea de zaharuri în exces (în mod specific, prin transformarea glicogenului în glucoză) care protejează celulele și țesuturile animalului, deși o mare parte din apa din corpul broaștei poate îngheța. În mod similar, peștii cu aripioare cu raze care locuiesc în medii marine polare au concentrații mari de sare internă care inhibă înghețarea și produc glicoproteine care servesc drept crioprotectoare.