Domul Stâncii

Dome of the Rock, arabă Qubbat al-Ṣakhrah, altar din Ierusalim construit de califul omayyad alAbd al-Malik ibn Marwān la sfârșitul secolului al VII-lea ce. Este cel mai vechi monument islamic existent. Stânca peste care a fost construit sanctuarul este sacră atât pentru musulmani, cât și pentru evrei. Deși nu este o moschee, este primul monument musulman major pentru închinarea publică.

Quiz Britannica

Test despre parcuri și repere naționale

Fie că doriți să vizitați Yosemite, Turnul Eiffel sau Taj Mahal, național parcurile și reperele întâmpină milioane de vizitatori în fiecare an. Luați acest test pentru a vedea cât de mult știți – și aflați o mulțime de fapte și istorie fascinante!

Profetul Mahomed, fondatorul Islamului, se crede în mod tradițional că s-a înălțat în cer de la locul respectiv. În tradiția evreiască, aici se spune că Avraam, progenitorul și primul patriarh al poporului evreu, s-a pregătit să-și sacrifice fiul Isaac. Atât Moscheea Dome, cât și Al-Aqṣā sunt situate pe Muntele Templului, locul Templului lui Solomon și succesorii săi, o zonă cunoscută musulmanilor sub numele de al-Ḥaram al-Sharīf. Structura și ornamentația domului sunt înrădăcinate în tradiția arhitecturală bizantină, totuși construcția sa în secolul al VII-lea reprezintă o etapă timpurie în apariția unui stil vizual islamic distinct.

O inscripție din Domul Stâncii stabilește data finalizării sale ca 691-692 – aproximativ 55 de ani după armatele musulmane a capturat Ierusalimul, pe atunci un oraș predominant creștin, din Imperiul Bizantin. Structura, poziționată în apropierea centrului unei platforme largi ridicate, cuprinde o bază octogonală acoperită de o cupolă centrală din lemn aurit. Compoziția Domului Stâncii o raportează la o clasă de clădiri religioase bizantine cunoscute sub numele de martirie – tipic altare circulare sau poligonale ridicate pentru a marca mormintele sfinților sau pentru a comemora evenimente cu o semnificație religioasă specială. Cupola, care are aproximativ 20 de metri în diametru și este montată pe un tambur ridicat, se ridică deasupra unui cerc de 16 piloni și coloane. Înconjurând acest cerc este o arcadă octogonală de 24 de piloni și coloane. Sub cupolă o porțiune din stânca sacră este expusă și protejată de o balustradă. O scară duce la o peșteră naturală sub suprafața stâncii. Pereții exteriori formează, de asemenea, un octogon, fiecare dintre cele opt laturi având aproximativ 18 metri lățime și 11 metri înălțime. Atât cupola, cât și pereții exteriori conțin multe ferestre.

Interiorul și exteriorul structurii sunt decorate cu marmură, mozaicuri și plăci metalice. Deși mozaicurile sunt similare ca tehnică cu cele găsite în clădirile și bisericile publice bizantine, mozaicurile domului exclud orice reprezentare a formelor umane sau animale, având în schimb scripturi arabe și modele vegetale amestecate cu imagini ale unor obiecte precum bijuterii și coroane. Inscripțiile religioase arabe rulează în jurul arcadei octogonale.

Funcția originală și semnificația Domului Stâncii sunt incerte. Clădirea nu este o moschee și nu se încadrează ușor în alte categorii de structuri religioase musulmane.După apariția dinastiei Abbasid în secolul al VIII-lea, unii istorici musulmani au început să raporteze că ʿAbd al-Malik a construit Domul Stâncii ca înlocuitor pentru Kaʿbah în încercarea de a reloca locul hajjului musulman din Mecca, sub controlul rebelilor conduși de Ibn al-Zubayr, la Ierusalim. Savanții moderni au pus sub semnul întrebării această interpretare, citând puternica părtinire anti-omeia din istoriografia abbasidă, precum și dovezi că Mecca a rămas destinația hajj-ului de-a lungul revoltei lui Ibn al-Zubayr.

Creștini și musulmani în Evul Mediu credea că Domul Stâncii este Templul lui Solomon (Templum Domini). Cavalerii Templieri au fost împărțiți acolo după cucerirea Ierusalimului de către o armată de cruciați în 1099, iar bisericile templiere din Europa i-au imitat designul. Domul a fost folosit ca biserică până când o armată musulmană a recucerit Ierusalimul în 1187.

În timpurile moderne, scopul inițial al Domului Stâncii rămâne o sursă de dezbatere. Se consideră în mod obișnuit că Domul comemorează Miʿrāj, ascensiunea profetului Muhammad în ceruri. Cu toate acestea, construcția Domului pare să fie anterioară apariției tradițiilor care identifică Ierusalimul ca fiind locul Miʿrāj și niciuna dintre inscripțiile clădirii nu face referire la episod.

Unii cercetători au susținut că ʿAbd al-Malik a construit Domul pentru a proclama apariția Islamului ca o nouă credință supremă legată de tradiția biblică, dar distinctă de religiile poporului cucerit, în special creștinismul. Scara mare și decorul fastuos al domului ar fi putut fi conceput să rivalizeze cu cel al clădirilor creștine sfinte din Ierusalim, în special cu Biserica cu cupole a Sfântului Mormânt. Conform acestui punct de vedere, mesajul supremației Islamului a fost transmis și de inscripțiile arabe ale Domului, care prezintă o selecție de pasaje și parafraze Quʾrānic care conturează viziunea Islamului asupra lui Isus – adică, denunțând doctrinele creștine despre Trinitate și divinitatea lui Isus, subliniind în același timp unitatea lui Dumnezeu și afirmând statutul lui Isus ca profet.

Alți cărturari au propus un motiv eshatologic pentru constructorii domului, susținând că amplasarea domului, arhitectura și motivele decorative corespund imaginilor asociate cu Credințe islamice și bizantine despre Ziua Judecății și cer.

De la construcția sa, Domul Stâncii a fost modificat de mai multe ori. O restaurare semnificativă, comandată de sultanul otoman Süleyman I în secolul al XVI-lea, a înlocuit mozaicurile exterioare cu plăci ceramice colorate. În secolul al XX-lea, ornamentele interioare și exterioare deteriorate au fost reparate sau înlocuite, iar domului i s-a acordat o nouă acoperire de aur.