Suntem învățați să cântărim argumentele pro și contra. În unele cazuri, cuvintele „pro” și „con” pot fi schimbate pentru „risc” și „recompensă”. În timp ce această practică contribuie de obicei la faptul că se urmărește ceva material, conceptul sociologic cunoscut sub numele de teoria schimbului social aplică aceleași principii interacțiunii de la persoană la persoană pentru a înțelege mai bine dinamica relației. Dar cum funcționează exact această teorie?
Istoria și definiția teoriei
Geneza teoriei schimbului social datează din 1958, când sociologul american George Homans a publicat un articol intitulat „Social Comportamentul ca schimb. ” Homans a conceput un cadru bazat pe o combinație de comportament și economie de bază. În anii imediați care au urmat, alte studii au extins parametrii conceptelor fundamentale ale lui Homans.
Teoria schimbului social este un concept bazat pe noțiunea că o relație între două persoane este creată printr-un proces de analiză cost-beneficiu. Cu alte cuvinte, este o metrică concepută pentru a determina efortul revărsat de un individ într-o relație persoană-persoană. Măsurarea plusurilor și minusurilor o relație poate produce date care pot determina dacă cineva depune prea mult efort într-o relație.
Teoria este unică în sensul că nu măsoară neapărat relațiile pe metricele emoționale. Mai degrabă, procesele sale sistematice mizați-vă pe matematică și logică pentru a determina echilibrul într-o relație. În timp ce teoria poate fi utilizată pentru a măsura relațiile romantice, ea poate fi aplicată și pentru a determina echilibrul într-o prietenie.
Nucleul A presupuneri
Fundamentul teoriei schimbului social se bazează pe mai multe ipoteze de bază referitoare la natura umană și natura relațiilor. Prima presupunere este că oamenii tind să caute recompense și să evite pedepsele. Un alt principiu este presupunerea că o persoană începe o interacțiune pentru a obține profit maxim cu un cost minim – individul este condus de „ce are în mine?” O a treia presupunere este că indivizii tind să calculeze profitul și costul înainte de a se angaja. În cele din urmă, teoria presupune că oamenii știu că această „plată” va varia de la o persoană la alta, precum și cu aceeași persoană în timp.
Cum funcționează
Ipotezele fundamentale ale teoriei stabilesc o bază fundamentală în teoria schimbului social – o mărime nu se potrivește tuturor. Așteptările unei persoane, așa cum sunt stabilite de nivelurile de comparație, permit ca teoria să fie vizualizată pe o scară glisantă, una care se ajustează individual. Dacă eșantioanele de relații personale ale unei persoane sunt stabilite la un anumit nivel, el sau ea va tinde să utilizeze acest nivel ca bază pentru relațiile viitoare.
De exemplu, dacă o persoană intră într-o nouă relație după o succesiune de prietenii slabe sau relații romantice dezastruoase, așteptările acelei persoane la începutul unei noi relații vor fi mai mici decât cele ale unei persoane care are un grup strâns de prieteni. Dimpotrivă, dacă fosta iubită a unei persoane i-a oferit o mulțime de daruri și afecțiuni, el poate intra în următoarea sa relație așteptând comportamente similare.
Aceste niveluri de așteptare pot funcționa adesea împreună cu un alt concept de bază al funcționalitatea teoriei: costuri vs. beneficii. Aceasta este probabil cea mai cunoscută marfă a teoriei, întrucât stabilește o metrică „dă și ia” care poate fi analizată pentru a determina cât efort depune o parte în relație.
„Costurile” în această componenta teoretică sunt lucruri pe care o persoană le poate vedea ca fiind negative într-o relație. Un prieten care împrumută în mod constant bani sau un partener care nu-și face treburile în mod constant în casă poate acumula o mulțime de costuri. „Beneficiile”, așa cum se referă la această teorie, sunt trăsături pe care o persoană le poate vedea ca fiind atribute pozitive. Prietenul care este întotdeauna dispus să acorde o ureche în vremuri de necaz sau extinde în mod constant o invitație pentru o bere de duminică după-amiază poate oferi o mulțime de beneficii .
Conform teoriei, o relație utilă va fi cât mai departe de categoria de costuri. Chiar dacă există câteva costuri implicate în relație – și comportamentul uman dictează probabil că va exista – dacă suficiente trăsături pozitive depășesc trăsăturile negative, atunci costurile nu au nicio valoare.
Dacă costurile depășesc cu mult beneficiile, poate fi un indicator că este timpul să continuați; totuși, aspectul teoriei privind evaluarea alternativelor împiedică această decizie să fie automată. Evaluarea alternativă implică analiza posibilelor înlocuiri pentru o relație existentă, un proces care cântărește costurile și beneficiile față de nivelurile de comparație ale unei persoane. Această analiză poate conduce o persoană la concluzia n faptul că relația în care se află în prezent este încă mai bună decât orice altceva care există acolo, o decizie care poate determina, de asemenea, o persoană să reevalueze costul față de valoarea beneficiilor unei relații existente.
Punerea teoriei în practică
Din punct de vedere sociologic, aplicarea valorilor care construiesc colectiv teoria schimbului social poate fi un instrument excelent pentru a analiza relațiile și comportamentul uman. Dinamica care face ca această teorie să funcționeze poate fi utilă pentru sociologi pentru a-și dezvolta propriile teorii și concepte cu privire la modul în care oamenii se comportă între ei.
Lecturi recomandate:
5 Specializări în cariere de asistență socială
Modul în care asistenții sociali fac diferența
O zi în viața unui asistent social clinic licențiat (LCSW)